Despre
dragoste şi alte păsări/ On Love and Other Birds
Editura Detectiv literar, 2017/ Detectiv literar Publishing House, 2017
Acesta este un proiect la care am lucrat timp de trei ani şi pe care nu
aş fi putut să îl realizez fără sfaturile şi inspiraţia oferite de bunul meu
prieten, Ştefan Ciobanu, al cărui personaj-carte ALIONA, stă la baza dialogului
imaginat din volumul meu între cele două alterego-uri lirice centrale, Aliona şi
Vladimir, din ciclul “Poematica distractivă” şi nu numai acolo. Dincolo de asta,
sunt versuri de dragoste (cu sau fără dedicaţie), lansate în ‘abisul păsărilor’
cu speranţa că ecoul lor ne va face să visam şi să vrem să fim mai buni! În
versurile mele, există o dorinţă arzătoare de dialog cu celălalt care poate fi
criticabilă dar pe care mi-o asum (oarecum o continuarea a manierei de
expresie din volumul anterior, Declaraţie
de dependenţă, 2015) pe parcursul celor trei secţiuni – Poematica distractivă, Ritm şi
melodramă, Suvenir dinlăuntrul ploii,
care culminează cu poemul “Epilog în doi”, scris şi acesta în colaborare cu
autorul ALIONEI. Secţiunea de jurnal, pe care eu o consider un fel de bonus
pentru o lectură atentă, deschide cercul strâmt al sentimentului prin
stimularea voyeur-istică a curiozităţii şi trecerea la un alt discurs, pe care
mi-l doresc posibil în viitor: cel prozastic. Ca modele literare, incluzând
desigur şi referinţele livreşti din volum, aş menţiona pe următorii: Konstantinos Kavafis, Nichita Stănescu, Anais
Nin, Leonard Cohen, Paulo Coelho, Homer… În fine, aş dori să le
mulţumesc pentru susţinere prietenilor care m-au ajutat să realizez acest
proiect: ilustratoarea volumului, Adela Catană, precum şi lui Florin Dochia,
responsabil de concepţia grafică a întregului volum. Sper să mai colaboram şi
pe viitor!!
This is a project I have elaborated
during the last three years and which I would not have been able to accomplish
without the advice and inspiration provided by my good friend, Ştefan Ciobanu,
whose character/book ALIONA represents the foundation of the dialogue imagined
in my volume by the two central alter-egos, Aliona and Vladimir, in the cycle
entitled “Funny Poematics” and not only there. Beyond this, there are love
verses (with or without an addressee), released into “the birds’ abyss” in the
hope that their echo will make one yearn and try to become a better person! There
is, in my verse, a burning desire for dialogue with an Other which may be prone
to criticism, but which I endorse (in a sense, a continuation of the phrasing
manner of my former volume, Declaration
of Dependence, 2015) all along the three sections – Funny Poematics, Rhythm and Melodrama, Souvenir from within the Rain – which
are rounded off by the poem “Epilogue
with Another”, which was also written together with ALIONA’s author. The
Journal section, which I consider a sort of bonus for the close reader, opens
up the narrow circle of feeling by voyeuristically stimulating the curiosity
and which ensures - I can only hope – the transition to another type of discourse
– the prosaic. As literary models, including of course the ones already alluded
to in the volume, I would like to mention: Konstantinos Kavafis, Nichita Stănescu, Anais Nin, Leonard Cohen, Paulo
Coelho, Homer…Finally, I would like to thank my friends for their support in
helping me accomplish this project: the volume’s illustrator, Adela Catană, as
well as Florin Dochia, held responsible for the graphic concept of the whole
volume. I am looking forward to our next collaboration!!
Ada Carol
Credits: Martine Henhoch
Extrase critice
Ada Carol îşi păstrează
dependenţa de poezie declarată în titlul volumului anterior (nota mea: Declaraţie de dependenţă, 2015). Ea o
ajută să dea înţeles lumii, să dezvrăjească şi, ca orice artist, să revrăjească
realitatea. Apropierea (y compris & aproprierea) se face şi acum, poate mai
lucid ca altădată, din direcţia (auto)ironiei, a jocului adesea de sorginte
suprarealistă ori dinspre cele mai semnificative arii ale absurdului existenţialist.
Fără a fi parcimonioasă în expresie, autoarea potenţează cu măsură cuvintele,
dă valoare metaforei surprinzătoare, într-o vreme în care metafora este
dispreţuită în favoarea platitudinii accesibile spiritelor mici. De asemenea,
este livrescă atât cât să dea farmec şi frumuseţe poemului, rupându-l din
chinga efemerului. Ada Carol nu se teme de ritmuri şi de muzicalitatea
interioară a frazei. Emoţia devine, astfel, accesibilă, zborul la care suntem
invitaţi plutire la înălţimi senine. Avem aici încă o carte-argument, care ne
convinge de imposibilitatea pierderii de către fiinţa umană a dimensiunii sale
poetice. Florin Dochia
Ada Carol ‘colecţionează’: butoni de manşete cu zâmbete cu
tot, scheunături de căţei, nostalgii de privighetoare, degete alergând pe sub
pielea gândurilor cu viteza razelor solare, sâmburi de rodii, bale de melc pe
oglinzi, consistenţa untului, sângele Alionei, un „Amor retoric”, miriapozi
saltimbanci şi miriapode posibile, absenţe, Penelope (titlu de poem), un „înger
de lut ars”, declanşatoare automate de crepuscule kaleidoscopice, nume noi,
ploi, jocuri de umbră în întârziat aprilie, pseudo-animale exotice…” […]
“Poezia Alionei, „ploaie din ploaie”, „lumină din lumină” (şi aceea din „Epilog
în doi”), „lume din lume”, cuvinte din cuvinte, întregeşte (ca şi grafica
Adelei Cătană) un micro-univers (liric) luxuriant, cartea însăşi este o pasăre
sălbatică exotică care se alintă pe unul dintre umerii virtuali ai Adei Carol,
poetă gata să persevereze zborul deasupra dramului de speranţă care poate fi
găsit, grăunte de aur (aurul nostru nu este aurul gloatei!, conform
principiului alchimic), într-o pagodă a unui templu unde felinele „noastre s-ar
juca împăcate”! a.g. secară
Definind scrisul ca pe o vrajă, iar nu
ca pe un mecanism de gândire, intuiește relația dintre
magie și poezie, amintindu-ne mărturisirea lui Lucian Blaga din lucrarea teoretică Despre gândirea magică: „Magicianul
recurge involuntar la mijloace poetice, poetul recurge involuntar la mijloace
magice”(p.167). Ada Carol iese din efemer și se zidește într-un
construct durabil – poezie-filozofie-cunoaștere – sublimând în absolut ipostazele spiritului uman [...] Înțelegând
intensitatea trăirilor interioare, precum și
capacitatea poetei de a se exprima într-o manieră artistică inedită, Poematica înseamnă în primul rând
triumful cuvântului asupra vieții care are de înfruntat experiențe fundamentale
de cunoaștere și de autocunoaștere. [...] Ada
Carol își construiește cartea cu migală de bijutier: delicată, sensibilă, atrăgătoare, cu ample reverberații
lirice, cuceritoare. Nicoleta Milea (Caligraf, 2018)
*
Critical excerpts
Ada Carol preserves her
dependence of poetry that she sworw allegiance to in the last but one volume
(n.b. Declaration of Dependence, 2015).
It helps her give the world a meaning, to undo and, like every artist, to weave
the spell of reality. The closeness (and the getting-up close, y compris) is
done even now, maybe more lucidly than ever, from a self-ironic viewpoint, of
the game with surrealistic origin or informed by the most significant areas of
the existentialist absurdity. Without withholding herself in the phrasing, the
author invests her words with due measure, valorizing the curious metaphor, in
a time when the metaphoric is belittled by platitudes accessible to the mean
spirit. She is bookish without surpassing the limit of charm and beauty for the
poem that is thus liberated from the clasp of the ephemeral. Ada Carol is not afraid of rhythms and inner
music of the phrase. The emotion is thereby rendered accessible; it becomes an
invitation to float in the elevated heights of serenity. Here we have another
book/argument, convincing us of the impossibility of loss by the human spirit
of its poetic dimension. Florin Dochia
Ada Carol is a collector of: cufflinks, with smiles and all,
dogs’ whining, nightingales’ nostalgia, fingers running across the skin of
thoughts at sun rays’ speed, seeds of pomegranate, snail drool on mirrors, the
consistency of butter, Aliona’s blood, a “rhetorical Love”, millipedes that do somersaults
and potential she-milipedes, absences, Penelopes (a poem’s title), a “burned
clay angel”, automatic triggers of kaleidoscopic sunsets, new names, plays of
shadow in a belated April, exotic pseudo-animals…” […] Aliona’s poetry, “rain
within the rain”, “light of light” (hence, “Epilogue with Another”), “a world
inside a world”, words from words, all that contribute (like Adela Catană’s
graphics) to the final picture of a luxurious micro-universe, the book itself
being an exotic wild bird that perches soothingly on one of the virtual
shoulders of Ada Carol, a poet ready to persevere in her hovering over the dram
of hope that may be found, a grain of gold (according to the alchemical
principle, our gold is not the gold of the masses), in the pagoda of a temple
where “our felines might play in peace”! a.g.
secară
Defining her writing as a spell, and not as a
thought process, she intuits the relationship between magic and poetry, calling
to mind the confession of Lucian Blaga in his theoretical work On the magical thinking: „the magician
involuntarily resorts to poetic means, the poet involuntarily resorts to
magical means” (167). Ada Carol exits from ephemerity and builds herself an
enduring construct – poetry-philosophy-knowledge – sublimating in the absolute
the hyposthases of the human spirit [...] Comprehending the intensity of inner
feelings, as well as the poet’s capacity to express herself in a peculiar
artistic manner, the Poematics means
first and formeost the word’s triumph over a life where there are fundamental
feats of knowldge and self-knowledge to fulfill. [...] Ada Carol crafts her
book with a jeweller’s minute skill: it is delicate, sensitive, charming,
sending ample lyrical waves, wining us over.” Nicoleta Milea (Caligraf, 2018)
Credits: Bogdana Daradici
Scurtă biografie:
Adriana Bulz (Ada Carol e doar
pseudonimul) s-a născut pe 15 septembrie 1980. Este poet, traducător şi
profesor de limba engleză. A făcut cercetare în domeniul receptării teatrale a
dramaturgiei americane în România (cu o teză de doctorat despre Eugene O’Neill,
susţinută în 2012). Este absolventă a Universitătii din Bucureşti, Facultatea
de Limbi şi literaturi străine.
*
Short bio: Adriana
Bulz (Ada Carol is just a poetic nickname) was born on the 15th of
September 1980. She is a poet, teacher and translator of English. Her research
is in the field of drama reception of American Theater in Romania (she defended
her PhD thesis on Eugene O’Neill in 2012). She is a graduate of the University
of Bucharest, Faculty of Foreign Languages and Literatures.
Credits: Bogdana Daradici
Publicaţii:
Duet (volum de
poezii în colaborare cu Otilia Ţena). Ars Docendi, 2006.
Readings in Eugene
O’Neill’s Drama (lecturi critice). Ars Docendi , 2012.
Declaraţie de
Dependenţă (volum de poezii, debut individual). Ars Docendi, 2015.
Despre dragoste şi alte păsări (volum de poezii).
Detectiv literar, 2017.
*
Publications:
Duet (volume of
poems in collaboration with Otilia Tena). Ars Docendi, 2006.
Readings in Eugene
O’Neill’s Drama (criticism). Ars Docendi , 2012.
Declaration of
Dependence (volume of poems). Ars Docendi, 2015.
On Love and Other Birds (volume of poems). Detectiv
literar, 2017.
Extrase din Carte
Iată cum
“Viaţa e un
caleidoscop de recepţii bruiate.
Clienţi ai
clipei, străini pe orice prag,
intrăm şi ieşim
din noi înşine ca dintr-o gară de
provincie, printre
pâlcuri de sălcii şi plopi.
Poate am fi fost
cei mai buni dincolo,
cu alţii, dacă
eram ceilalţi, la ce să mai visăm?
Avem numai
prezentul de bulbi şi rizomi,
irigaţi cu sânge
şi salivă, dar încă mai ştim
cum şi de ce să
ne oprim din mers uneori.”
*
Ştire
recentă (despre muza altuia)
Aliona
iubeşte enorm ceramica albastră…Degetele ei nici măcar nu pot ridica de pe masă
vreun vas dacă nu are imprimat drept pecete măcar un bob de albastru smălţuit. De
aceea unii cred că şi sufletul îi e precum cerneala şi mai spun că uneori îl
oferă drept adăpost păsărilor ce încă nu au învăţat cum să îşi strângă aripile.
Alteori se observă cum gura îi rămâne întredeschisă, ca în dimineţile de singurătate,
când învaţă să articuleze cuvântul EU. Alţii declară că sângele Alionei devine
albastru întunecat la asfinţit, căci inima i se coboară ca o boltă joasă deasupra
păcatului ce a ales-o să îi fie călimară.
Book excerpts
This is how
Life is a
kaleidoscope of jammed reception.
Hosts of the
moment, strangers of every abode,
We get in and out
of ourselves as from a provincial
Railway station,
amidst clumps of willows and poplars.
We could have
been the best on the other side,
Along with the others, if we had been in their shoes, what else shall we dream of?
We only have the
present of moles and rhizomes,
Irrigated by blood
and saliva, yet we still know
How and what to
stop for sometimes.
*
Recent
News (about another’s muse)
Aliona loves blue ceramics enormously…She
cannot even finger a cup from the shelf if there isn’t on it the merest shiny
blue blob. Therefore some tend to believe that her soul is ink-like and they
add that she sometimes opens it up for the birds that haven’t yet learnt how to
fly. Other times, it was noticed that her mouth remains half-open, as in those
solitary mornings, when she learns to spell out the word ME. Others declare
that Aliona’s blood turns dark blue at sunset, since her heart descends as a
low vault above the sin that has chosen her for an inkpot.
Adela Catana - Galeria de imagini din carte/Book Illustrations by Adela Catana
