Romeo Aurelian Ilie - Grupaj de poeme/ Group of Poems

30.

41 de grade Celsius.

toate străzile, pustii;

toți oamenii, baricadaţi în case,

de frică să nu se topească.

Doar el, surdo-mutul, a rămas

să străbată agale bulevardele,

fără nicio teamă.

Pentru că abia acum,

la 41 de grade,

i s-a întâmplat minunea:

porii pielii i s-au dilatat atât de tare

încât aude cu fiecare în parte.

Aude râsul copiilor și plânsul femeilor,

jalea săracilor și durerea bogaților,

aude plăcerea amanților.

Și tot ce aude,

absoarbe imediat în sânge,

tot ce aude,

îl străbate apoi prin toate măruntaiele.

Iar el fierbe, dar nu de căldură,

ci de viață. E beat de viață

cum a fost până acum beat de moarte.

Acum simte că trăiește cu adevărat,

acum a cunoscut moarte

acum a cunoscut și învierea.

***

41 degrees Celsius.

all streets, empty;

all people, barricaded indoors,

fearing not to melt down.

Only he, the deaf-and-dumb, is left

to quietly roam the avenues,

fearlessly.

It is only now,

at 41 degrees,

that the miracle stole up to him:

the pores of his skin got so dillated

that he can hear with every one in turn.

He can hear children laughing and women crying,

the poor grieving and the rich aching,

he can hear lovers endulging their peasures.

And everything that he hears

is instantly absorbed into his bloodstream,

everything he hears

is soon sent rummaging through his loins.

He is simmering, not from the heat,

but from life. He finds himself inebriated with life

as before he had been intoxicated with death.

He can truly feel himself alive,

now that he’s been through death

now that he’s been through the resurrection.

31.

În răstimp, 
Dumnezeu se-apleacă asupra sa,
îi ia surdo-muțenia 

şi-Și face mantie

pentru durerile Sale de fiecare noapte.

El vorbește atunci
cât să plătească prețul tăcerii. 

Dar Domnul, surdo-mut fiind,

nu îl mai aude,

și nici nu se mai roagă

în inima lui
cu voce tare,

ca de obicei.

Este momentul de glorie

al absurdului:

se crede Dumnezeu

și vrea să reconstruiască lumea.

Dar  fiecare poruncă se întoarce

împotriva sa, ridicată la puterea 41.

***

Every now and then,

God stoops above him,

relieves him of his deaf-and-dumbness

and cuts Himself out a cape

for His nightly pains.

He then starts talking

so as to ransom the price of silence.

But God, a deaf-and-dumb one,

has stopped listening to him,

nor does he pray anymore

in his own heart

crying out loud,

as accustomed.

This instant is the glory

of absurdity:

he believes himself God

and is willing to rebuild the world.

But each and every commandment is turning

against him, multiplied to the power of 41.

36.

Într-o zi,

Dumnezeu a creat sfera

și i-a dăruit-o surdo-mutului,

zicându-i:

Ia-o și fă-ți din ea chip cioplit

după chipul și asemănarea ta. 

ia-o și fă-i urechi și gură

ca să audă și să grăiască în locul tău.

El a luat-o,

a mulțumit de morții cei vii

și a început să sculpteze.

Când a terminat

l-a chemat pe Dumnezeu

și i-a zis:

Ia Tu, Doamne, acest cub

cu 41 de pereți,

pe care l-am zidit după chipul

și asemănarea tristeților Tale,

să se joace ascunsă în el

surzenia și muțenia lumii,

căci iată, de acum eu vorbesc cu Tine,

cum aș vorbi cu un prieten.

***

One day,

God created the sphere

and made it a gift for the deaf-and-dumb one,

saying onto him:

Take it and cut yourself a face out of it

shape it into your appearance and likeness.

Take it and fashion ears and a mouth for it

so that it may hear and speak in your stead.

He took it,

gave thanks for the living dead

and started carving.

When he was done,

he called onto God

and told him:

You take this cube, God,

with its 41 walls

that I have fashioned after the appearance

and likeness of Your sorrows,

let there play within its hide-away

the world’s deafness and dumbness,

for, behold, from now on I am addressing You

as a friend.

Versuri din volumul Eu, Surdo-Mutul (Editura Tracus Arte, 2018)

Verses from the volume I, the Deaf-and-Dumb (Tracus Arte Publishing, 2018)