Sursa imaginii: https://www.citycentremuraltrail.co.uk/murals/muralabout/28
Frumos ne șade vii sau
morți pe planeta asta,
învârtiți în jurul
soarelui.
Forța centrifugă este cea
care stropește pe șevalet în locul nostru,
răzbate piatra sau zgârie
hârtia
țipând semnele răcirii
noastre.
Frumos ne șade scriind,
citind sau
ascultând acum aceste
rânduri.
Frumos ne șade cu
zâmbetul pe sponci,
cu vântul sau,
altădată,
cu țărâna vie prin păr
și cu stelele la milioane
de ani
depărtare lucind deasupra
noastră
vii sau moarte.
Frumos ne șade când ne
privim în oglindă:
o da!, de ce nu vedem că
până și sufletul a făcut burtă?
că lacrima nu mai are loc
de obraz?
și inima este sufocată de
cuticule?
Frumos ne șade din timp
în timp,
noaptea mai ales,
în ora lupului,
când ne întoarcem în pat
cu tot cu pat,
și tragem pătura peste vertij
fără să stingem veioza.
*
Suits us right dead or
alive upon this planet,
circling the sun.
The centrifugal force is
what smears the canvas instead of us,
breaks through stone or
punctures the paper
yelling the signs of our
drifting away.
Suits us right to be
writing, reading or
listening to these lines.
Suits us right barely
smiling,
the wind or,
some other time,
the live earth through
our hair
and the stars millions of
years
away shining above us
dead or alive.
Suits us right when we
look in the mirror:
oh yeah! why can't we
notice how bloated our soul has become?
how the tear is too large
for our cheek?
and our heart is choking
on cuticles?
Suits us right time and
again,
especially at night,
within the hour of the
wolf,
when we toss in bed and
turn with our bed and all,
to be pulling the cover
over the dizzy spell without putting out the light.
Source of image: https://www.citycentremuraltrail.co.uk/murals/muralabout/58
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu