dor de mesteceni / longing for the birches (Stefan Ciobanu)

trăiesc într-o lagună cu o lumină gălbuie pe faţă
o lumânare agăţată de lobul urechii
soarele îşi face de cap ce-i pasă
firele de nisip ticăie fără oprire
printre alge se zbat cămăşi aduse de valuri

când plouă
când dă dumnezeu şi plouă
fac un efort de imaginaţie 
îmi transform sprâncenele în ţigle
stau pe prispa unei case cu sâni
în grădină o tânără multiplicată de mii de ori
se piaptănă cu degetele

sunt fotograf când nu găsesc cadavre 
las aparatul pe o piatră
peştii şi scoicile intră prin obiectiv
mă leg la ochi - tic dobândit din neatenţie –
mai fac un efort de imaginaţie
fotografiez colegii de şcoală
le spun să se depărteze să intre toţi în cadru fie şi claie
ei se urcă în trenuri se depărtează

apusurile aprind umbrele
pedalez de nebun mai că nu-mi iau zborul 
iese transpiraţia la plimbare pe corp dar ea
netrebnica de ea
nu este cu mine să ne admirăm spiţele acoperite de carne
să ni se aşeze fluturi pe inelare

locuiesc într-o lagună
de fapt mă plimb cu ea legată prin lanţuri de o gleznă oarecare

*

I inhabit a lagoon with a yellowish haze on the forehead

a candle attached to the ear lobe

the sun misbehaving what does it care

the grains of sand ticking away

tide-driven shirts struggling hopelessly amidst the algae

when it rains

when god wills it to rain

I strain my fancy

turning my eyebrows into roof tiles

sitting on the porch of a breasted house

in whose garden a young woman multiplied by the thousands

is combing her hair with her fingers

I am a photographer when no carcass presents itself

resting my camera on a rock

fish and oyster filing through the shutter

I blindfold myself – a careless mechanical gesture –

I strain my fancy once more

taking a snapshot of my schoolmates

I advise them not to wander apart let them all be in the frame even as a heap

they hop on the trains and wander away

sunsets light up the umbrellas

I ride my bike frantically almost to the brink of flight

the sweat takes a ride along my body but she

her ignoble self

is not on my side to contemplate together our flesh-coated spikes

with butterflies on our ring fingers

I inhabit a lagoon

in fact I take her for a ride connected as she is by chains to a certain ankle

Din volumul De-a busilea prin aer (TRACUS ARTE, 2013)