Joanna Klink and Emily Wilson (U.S.A.)

EMILY WILSON

Sursa: Amazon

The Great Medieval Yellows 

Massicot mosaic gold saffron buckthorn weld -
how to get your gilding on
it will not take part in
ruination of the blue.
Or drubbing through the known earths
in preparation for
the flesh
would it be upheld,
its chalcedony.
What you are here for
your ardent understanding of
what self in many
moving faculties
that make it so like self—
suckers through the roots of
the undulant wood
it has been living
all along
oxidizing under the topic
brilliance, hematite, lime white,
a little pinch in the dish
you have only to wait for it.

*

Marele galben medieval 

Mozaic rectiliniu, cu galben de şofran şi roşu de măceş.

Cum să aureşti, fără să contaminezi albastrul.

Cotrobăind prin locuri cunoscute

şi pregătind carnea

din care să lucească

calcedoniul.

Ce căutăm aici,

ce înţelegere înverşunată avem

asupra sinelui cu multe

facultăţi mobile,

ce anume determină sinele –

mustăţi absorbante din rădăcinile

lemnului mlădiu

mereu au existat acolo

oxidând sub scoarţă

albeaţă strălucită, purpurie,

ciobitură a smalţului

la care să te-aştepţi.

Din volumul The Great Medieval Yellows (Canarium Books, 2015)

 ***

JOANNA KLINK

Sursa: Amazon

Novenary 

Where my life, hollowed out by solitude,

kept me from sleep, I scoured the red-roots,

the sanded eyes of the crows.

Under a dry moon I kept company

with augury, felt alert to threat.

These are seasons, not eternities,

but to live here, thin water and candor,

is to be stranded. Autumn, morning, dusk,

I scoured the river, opal-alluvial.

I wanted to know and I wanted to ask.

If I am only hull to what happens,

let me at least feel more deeply that flitting,

the dead light of stars over my hands,

into my throat. Oar of my body.

Such things as were sensed but not known.

Novenă

Atunci când, golită de sapa singurătătii,

viaţa îmi alunga somnul, măcinam rădăcinile roşii,

ochii nisipii ai ciorii.

Sub luna seacă, mă însoţeam

cu norocul, mă feream de pericol.

Asemenea anotimpuri, nu eternităţile,

ne bântuie pe toţi care trăim aici,

prinşi între-un vad de ape şi candoare.

Toamnă, dimineaţă, sau apus,

cercetam râul cu aluviuni de opal.

Să ştiu voiam, să întreb.

Dacă sunt doar o proră de care se izbeşte valul,

măcar să simt cum alunec în profunzime,

Cu stele moarte luminandu-mi mânile

şi corzile vocale. Trup de vâslă.

Cum mă simţeam atunci dar nu ştiam.

Din volumul Excerpts from a Secret Prophecy (Penguin Press, 2015)