Nearby stands the mountain, my beloved mountain.
Surrounded by old things
covered in moss since the days of creation,
in the evening with the seven black suns
that bring along good darkness,
I should feel content.
Silence is plenty inside the circle that holds together the heavenly barrel.
Yet I recall the time when I was not,
like a faraway childhood,
and I am sorry that I didn't rest
in the nameless country.
And again I tell myself:
there is no rumor among the stars in the sky.
Yes, I should feel content.
În apropiere e muntele meu, munte iubit.
Înconjurat de lucruri bătrâne
acoperite cu muşchi din zilele facerii,
în seara cu cei şapte sori negri
care aduc întunericul bun,
ar trebui să fiu mulţumit.
Linişte este destulă în cercul ce ţine laolaltă doagele bolţii.
Dar mi-aduc aminte de vremea când încă nu eram,
ca de-o copilarie departată,
şi-mi pare rău că n-am rămas
în ţara fără de nume.
Şi iarăşi îmi zic:
nici o larmă nu fac stelele-n cer.
Da, ar trebui să fiu mulţumit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu