marți, 24 aprilie 2018

Funny Poematics.../ Poematica Distractiva... (Ada Carol)


The jocular mood in Ada Carol’s poetic selection reveals a writer that is particularly mindful of her poems’ construction, a director of lyrical biography, bookish echoes, refined ironies and sensual imagery. In her poetic address, the author is looking for life beyond the dramatic figments that living is made of, in her verses the lovers are „meandering smilingly/ towards the cracks in all the walls”. She is adept at drawing in her reader through the unexpected endings that are always taking a toll and through the tenderness of peculiar associations. In her poems, Ada Carol militates for a natural love, in all its aspects composing a kaleidoscope that she merely sketches, but which is enough to weave out of verse her very own Ariadna’s thread. (Ştefan Ciobanu)





Aliona and Vladimir’s Funny Poematics


I.On Poe..matics

They were conversing about forbidden things,
such as suicide and incest,
but above all about „this word”
which „shouldn’t touch one’s lips glibly”,
as Vladimir used to whisper in Aliona’s ear,
while she kept swinging moons
on the flutebone of her sprained leg.
„It was given us by the gods and it must
be uttered mindfully in the evening, on an empty stomach,
so that, after the rooster chants, a tip of your finger
starts dripping sencein.”


II. Aliona’s Puzzle

When Vladimir has a longing for Aliona
she foresees him and faultlessly
lets herself be desired with all her might.
But sometimes in the close vicinity
there’s headaches
or endless chatter on....
Then Aliona discreetly takes Vladimir by the hand
and toghether they meander smilingly
towards the cracks in all the walls.
Behind them,
the room full of characters buzzes
like a nerod.


III. Sleep tight

Aliona powders her breasts with flour,
lays them between palms until they turn golden,
hangs around her neck a collar of river stones
and laughs like a spring, looking
in the mirror at Vladimir,
after which she bends to take the ring
out of her sole. Only then he
pulls the sheets above them,
while underneath she switches off the lights
one by one lowering
her lidesye.


From the volume On Love and Other Birds (Detectiv literar, 2017)

***

Ludicul din grupajul Adei Carol ne dezvăluie o scriitoare foarte atentă la construcția poemelor, o regizoare a unei lirici bogate în biografism, trimiteri livrești, ironii fine și imagini senzuale. Autoarea abordează o poezie care se află în căutarea viului dinspatele fărâmelor dramatice care compun viața, o poezie cu ajutorul căreia ‘’iubiții se preling zâmbind / către fisurile din toţi pereţii’’. Știe să își atragă cititorul prin finalurile neașteptate, niciodată gratuite, și tandrețea asociațiilor insolite.Ada Carol militează în poeziile sale pentru firescul iubirii, cu toate fațetele care decurg kaleidoscopic, pe care îl schițează sumar, suficient cât să ofere prin versuri firul propriu al Ariadnei. (Ștefan Ciobanu).





Poematica distractivă cu Aliona şi Vladimir



I.Despre poe…matică

Conversau despre lucruri interzise,
cum ar fi sinuciderea şi incestul,
dar mai ales despre “acest cuvânt”
cu care „nu te dai pe buze”,
după cum îi şoptea Vladimir Alionei,
pe când ea îşi legăna lunile
pe fluierul piciorului luxat.
“El ne-a fost lăsat de zei şi trebuie
rostit cu luare-aminte, seara pe nemâncate,
pentru ca, după cântatul cocoşilor să înceapă
să îţi picure dintr-un vârf de deget
minars.”


II.Problema Alionei

Când Vladimir o doreşte pe Aliona,
ea îl presimte şi fără greş
se lasă dorită cât o ţin puterile.
Dar uneori în imediata apropiere
se suferă de dureri de cap
sau se discută la nesfârşit despre…
Atunci Aliona îl ia discret pe Vladimir de mână
şi împreună se preling zâmbind
către fisurile din toţi pereţii.
În urma lor,
camera plină de personaje zbârnâie
ca un dabnor.


III. Somn uşor

Aliona îşi pudrează sânii cu făină,
îi pune între palme până se auresc,
îşi agaţă la gât o salbă din pietre de râu
şi râde ca un izbuc, uitându-se
prin oglindă la Vladimir,
după care se apleacă să îşi scoată cercelul
din talpă. Abia atunci el
trage cearceaful deasupra,
iar ea dedesubt stinge luminile
una câte una coborând
leoapelep.



Din volumul Despre dragoste şi alte păsări (Detectiv literar, 2017)

marți, 10 aprilie 2018

Ion Pop


Îmbrăţişări


Uneori e periculos să îmbrăţişezi pe cineva
pe care-l iubeşti aproape uitând de tine, -
te poţi trezi, fără nicio vină,
cu sânge curgând pe mâni.

Se poate, însă, şi 
ca rana celui drag 
să fie un bandaj 
pentru propria vatămătură.


Şi se mai poate întâmpla
ca, suprapuse-n îmbrăţişare,
cele două răni speriate
să se apere una pe cealaltă
cu dublul scut, neînfricatul,
al crustei dintre ele.




Preluare din Revista Apostrof (3/2018)



*


Hugging


It is sometimes dangerous to be hugging someone
whom one loves close to personal oblivion, -
you can find yourself, blamelessly,
with blood running on your hands.

There is a second possibility, still,
that the wound of the loved one
be a bandage
for your own sore spot.

Another possibility, yet,
is that, overlapped in embrace,
the two scared wounds
may defend each other
with the double shield, unyielding,
of their dividing crust.




Taken from Apostrof  Magazine (3/2018)