Din ciclul "Întâlniri cu Yunus Emre"
X.
Se-ntoarce, dar,
Yunus din drum,
În lumea-i
pământească,
Se roagă-n vis,
văzând-o-n fum,
Cerând să-l
ocrotească.
Eva, prima femeie, singura noastră iubire,
Cu miile sale de braţe, de chipuri, femeia din vis,
din singurul vis, care este al realităţii, şi el,
fără trecut, prezent, viitor
Yunus Emre, ce să facem cu aceste cuvinte
de pământ, de ape, de foc, de aer, cum să iubim
frumuseţea cu ele
doar cerând să ne apere de noi înşine?
tu ziceai:
Să ne cunoaştem,
hai, veniţi,
În bună pace să
trudim,
Şi să iubim, să fim
iubiţi,
Că lumea n-o s-o
moştenim.
şi mai ziceai:
Tâlcul vorbei lui
Yunus
Cată-l, dar,
cu-nţelepciune
Şi afla-vei, biet
supus,
Lumea că-i
deşertăciune.
silabisind astă deşertăciune
ca pe-o rodie împărţind-o stelelor
Yunus Emre, ca-n vis rugându-ne
la tine, între umbra frumuseţii, frumuseţe
şi ecoul ei, ne strângem
în jurul unui foc de caravanserai,
ne descoperim cât suntem de singuri,
murmurăm Numele, ridicăm privirile
şi suntem bogaţi: avem Aşteptarea
ca pe-o frumuseţe nedescoperită
venind pe braţele ridicate
ale unui copil al vântului
alergând, alergând
de-a frumuseţea apusului
până la cea a răsăritului
să ne rugăm!
şi noaptea va avea gustul rodiei!
(27 şi 28 septembrie 2017)*
Versetele scrise cu italice sunt din versurile lui Yunus
Emre, „Poeme Iubirii”, Kriterion, Bucureşti, 1991, în traducerea lui Enver
Mahmut, Nedret Mahmut şi Liliana Botez (n.a.)
Versuri din volumul "Poarta turcească" de a.g. secară-halibey (Editura Detectiv literar, Bucuresti, 2017)
***
From the cycle "Meetings with Yunus Emre"
X.
Therefore, Yunus does
retrace his steps
To the worldly
land,
Prays in his dream,
among the fumes,
Asking for its
protection.
Eve, the first woman, our only love,
with her thousand arms, faces, the female in our dreams,
in an only dream, reality’s, with no
past, present, future
Yunus Emre, what shall we do with these words
of earth, of water, of fire, of air, how shall we love
their insidious beauty
by asking that they defend us from ourselves?
you used to say:
Come, come, let us
meet,
Let us toil in peace,
Let us love, be
loved,
For we shall not the
world inherit.
And you would add:
Look for the meaning
In Yunus’ speech,
but do it wiser
And thou shall
find, meek subject,
The world is but an
empty oyster.
*
spelling out this vanity as if it were
a pomegranate being handed out to the stars
Yunus Emre, as in a dream we raise our prayer
towards you, in between beauty’s shadow, beauty
and its echo, we gather
round a caravanserai fire,
with the revelation of our own loneliness,
mumbling the Name, raising our eyes
we gather riches: our Awaiting
as an undiscovered beauty
carried onto the uplifted arms
of a wind-child
for ever running
along the beauty of sunset
up to that of sunrise
let us pray!
and the night shall taste of pomegranate!
(the 27th and 28th of September 2017)*
The italicized verses belong to poet Yunus Emre, “Love Poems”,
Kriterion, Bucharest, 1991, in the translation of Enver Mahmut, Nedret Mahmut
şi Liliana Botez. (author's note)
Translation from "The Turkish Gate" by a.g. secară-halibey (Detectiv Literar Publishing House, Bucharest, 2017)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu