The Leaves
Master
He
truly was a very good lad,
I
realized this
when
he threw up the silk belt,
since
there scattered around so much silence,
that
even the poplar leaves
stopped
shimmering.
“He may be the leaves master”
I
told myself.
Besides,
the
dogs were cuddling gladly
when
they saw him coming from afar,
the
children at their mothers’ bosoms pointed towards him confidently,
and
within myself
I
even spotted a sick man touching him optimistically
and
with a watery glance.
The
road was rough like tree-bark
and
I took him by the hand.
Red Robe
It
would never soothe my nightmares,
but
it didn’t scold me either for ruining my eye-sight
as
I read stories within its flickering aura.
When
I could find no way out of the midnights,
it
searched for a train
to
send me away gladly,
so
that I reached
the
most chilly places in the world.
After
a while
I
would come back forgivingly
and
wear the red silk robe.
White Sleeves
I shall be dainty as an old woman,
with
shuddering hands
in
sleeves falling white from elbow to wrist,
I
shall be amused when the strangers
will
fear my cat huge as a baby tiger,
I
shall smile anytime you enter the room,
secretly
hoping
that
we might die on the same day.
Pressed Flowers
I
am drawing large oaken porches
a
shadowy woman within
hugging
a bunch of pressed flowers.
Do
no rush to cast your mercy
over
the unsent letters,
there
is nothing but her perfume in these chests,
always
dressed in silk gowns,
looking
fearfully
towards
the dogs’ hunger
as
if towards some coffins
that
shall be replenished before sunset.
After
all,
she
is the woman expecting
a
rose to bloom out of the shoulder of despair.
Excerpts from the volume Beloved with a Prophet's Name (Tracus Arte 2014)
***
Stăpânul
frunzelor
Era
într-adevăr un băiat foarte bun,
mi-am
dat seama de asta
când
a vomitat cordonul de mătase,
pentru
că din el s-a răspândit în jur atâta linişte,
încât
şi frunzele plopilor
s-au
oprit din tremur.
“E
poate stăpânul frunzelor”,
m-am
gândit.
În
afară de asta,
câinii
se gudurau fericiţi
când
îl vedeau de departe,
copii
la sânul mamelor arătau spre el cu încredere,
iar
în sinea mea
am
văzut chiar un bolnav cum s-a atins de el optimist
şi
cu privirea apoasă.
Drumul
era aspru ca o scoarţă de copac
şi
l-am luat de mână.
Capot roşu
Nu-mi
potolea niciodată coşmarurile,
dar
nici nu mă certa că îmi stric vederea
citind
poveşti în aura lui plăpândă.
Când
în miezul nopţilor nu mai aveam ieşire,
îmi
afla un tren
şi
mă trimitea bucuros departe,
aşa
ajungeam
în
cele mai friguroase locuri din lume.
După
o vreme
mă
întorceam iertătoare
şi
purtam capotul roşu de mătase.
Mâneci albe
Voi
fi o bătrână delicată,
cu
mâinile friguroase
în
mâneci albe de la coate în jos,
O
să mă amuz când străinii
se
vor speria de pisica mea cât un pui de tigru,
o
să zâmbesc de câte ori vei intra în camera,
sperând
în secret
că
vom muri în aceeaşi zi.
Flori presate
Desenez
pridvoare mari din stejar
şi
în ele o umbră de femeie
ţinând
în braţe flori presate.
Nu
arunca prea repede mila
peste
scrisorile netrimise,
în
aceste cufere nu se află decât parfumul ei,
îmbrăcată
mereu în rochii de mătase,
privind
cu teamă
spre
foamea câinilor
ca
spre nişte sicrie
care
se vor umple înainte de asfinţit.
În
definitiv,
este
femeia care asteaptă
să
îi crească deznădejdii un trandafir din umăr.
Extrase din volumul Iubita cu Nume de Profet (Tracus Arte 2014)
