The Very Last Human
Being
you should love me a little show me scraps of caresses
I must dream about you abandoning me into the desert
just thrash me with oblivion
just throw me into well-ordered cages
fall in love with me after I expire
do not kiss do not treat me gently
hurt me ten times daily
then I will love you from all my joints then
will I desire you
and if you get closer I will welcome you only don’t bring me
flowers
give me poison ivy
to pin up my breasts to squeeze round my eyelids
you may not see me, may not hear me
imagine I am calling you from a sound-proofed chamber
singing to you in my lightest whispers
as I suddenly become huge and scary
as I turn into a beast
as my fangs grow and I hunt you down at night
letting you wallow in a milky pool
I am the very last human being
my enticing monstrosity shall be the death of you
one day. My self will survive.
I sprout like weeds after the rain.
Ultimul om
pe mine trebuie să mă iubești puțin să îmi arăți firimituri
de atingeri
eu trebuie să te visez cum mă părăsești în deșert
doar biciuiește-mă cu uitare
doar aruncă-mă în cuști aranjate frumos
îndrăgostește-te de mine după ce mor
nu mă săruta nu îmi arăta blândețe
rănește-mă de zece ori pe zi
atunci te voi iubi din toate încheieturile abia atunci
o să te doresc.
și dacă te apropii o să te întâmpin doar nu-mi da flori
dă-mi iederă otrăvitoare
să-mi strângă sânii să îmi strângă pleoapele
nu trebuie să mă vezi, nu trebuie să mă auzi
imaginează-ți cum te strig dintr-o camera antifonată
cum îți cânt cele mai mici șoapte
cum devin dintr-o dată mare înspăimântătoare
cum mă transform în bestie
cum îmi cresc colți cum noaptea te vânez
și te las să zaci într-o baltă de lapte
sunt ultimul om
monstruozitatea mea atrăgătoare o să te răpună
într-o zi. pe mine nu.
răsar ca buruienile după ploaie.
