A Tale in Translation: iunie 2018

Despre dragoste şi alte păsări/ On Love and Other Birds

Editura Detectiv literar, 2017/ Detectiv literar Publishing House, 2017

Acesta este un proiect la care am lucrat timp de trei ani şi pe care nu aş fi putut să îl realizez fără sfaturile şi inspiraţia oferite de bunul meu prieten, Ştefan Ciobanu, al cărui personaj-carte ALIONA, stă la baza dialogului imaginat din volumul meu între cele două alterego-uri lirice centrale, Aliona şi Vladimir, din ciclul “Poematica distractivă” şi nu numai acolo. Dincolo de asta, sunt versuri de dragoste (cu sau fără dedicaţie), lansate în ‘abisul păsărilor’ cu speranţa că ecoul lor ne va face să visam şi să vrem să fim mai buni! În versurile mele, există o dorinţă arzătoare de dialog cu celălalt care poate fi criticabilă dar pe care mi-o asum (oarecum o continuarea a manierei de expresie din volumul anterior, Declaraţie de dependenţă, 2015) pe parcursul celor trei secţiuni – Poematica distractivă, Ritm şi melodramă, Suvenir dinlăuntrul ploii, care culminează cu poemul “Epilog în doi”, scris şi acesta în colaborare cu autorul ALIONEI. Secţiunea de jurnal, pe care eu o consider un fel de bonus pentru o lectură atentă, deschide cercul strâmt al sentimentului prin stimularea voyeur-istică a curiozităţii şi trecerea la un alt discurs, pe care mi-l doresc posibil în viitor: cel prozastic. Ca modele literare, incluzând desigur şi referinţele livreşti din volum, aş menţiona pe următorii: Konstantinos Kavafis, Nichita Stănescu, Anais Nin, Leonard Cohen, Paulo Coelho, Homer… În fine, aş dori să le mulţumesc pentru susţinere prietenilor care m-au ajutat să realizez acest proiect: ilustratoarea volumului, Adela Catană, precum şi lui Florin Dochia, responsabil de concepţia grafică a întregului volum. Sper să mai colaboram şi pe viitor!!

This is a project I have elaborated during the last three years and which I would not have been able to accomplish without the advice and inspiration provided by my good friend, Ştefan Ciobanu, whose character/book ALIONA represents the foundation of the dialogue imagined in my volume by the two central alter-egos, Aliona and Vladimir, in the cycle entitled “Funny Poematics” and not only there. Beyond this, there are love verses (with or without an addressee), released into “the birds’ abyss” in the hope that their echo will make one yearn and try to become a better person! There is, in my verse, a burning desire for dialogue with an Other which may be prone to criticism, but which I endorse (in a sense, a continuation of the phrasing manner of my former volume, Declaration of Dependence, 2015) all along the three sections – Funny Poematics, Rhythm and Melodrama, Souvenir from within the Rain – which are rounded off by the poem “Epilogue with Another”, which was also written together with ALIONA’s author. The Journal section, which I consider a sort of bonus for the close reader, opens up the narrow circle of feeling by voyeuristically stimulating the curiosity and which ensures - I can only hope – the transition to another type of discourse – the prosaic. As literary models, including of course the ones already alluded to in the volume, I would like to mention: Konstantinos Kavafis, Nichita Stănescu, Anais Nin, Leonard Cohen, Paulo Coelho, Homer…Finally, I would like to thank my friends for their support in helping me accomplish this project: the volume’s illustrator, Adela Catană, as well as Florin Dochia, held responsible for the graphic concept of the whole volume. I am looking forward to our next collaboration!!

Ada Carol

Credits: Martine Henhoch

Extrase critice

Ada Carol îşi păstrează dependenţa de poezie declarată în titlul volumului anterior (nota mea: Declaraţie de dependenţă, 2015). Ea o ajută să dea înţeles lumii, să dezvrăjească şi, ca orice artist, să revrăjească realitatea. Apropierea (y compris & aproprierea) se face şi acum, poate mai lucid ca altădată, din direcţia (auto)ironiei, a jocului adesea de sorginte suprarealistă ori dinspre cele mai semnificative arii ale absurdului existenţialist. Fără a fi parcimonioasă în expresie, autoarea potenţează cu măsură cuvintele, dă valoare metaforei surprinzătoare, într-o vreme în care metafora este dispreţuită în favoarea platitudinii accesibile spiritelor mici. De asemenea, este livrescă atât cât să dea farmec şi frumuseţe poemului, rupându-l din chinga efemerului. Ada Carol nu se teme de ritmuri şi de muzicalitatea interioară a frazei. Emoţia devine, astfel, accesibilă, zborul la care suntem invitaţi plutire la înălţimi senine. Avem aici încă o carte-argument, care ne convinge de imposibilitatea pierderii de către fiinţa umană a dimensiunii sale poetice. Florin Dochia

Ada Carol ‘colecţionează’: butoni de manşete cu zâmbete cu tot, scheunături de căţei, nostalgii de privighetoare, degete alergând pe sub pielea gândurilor cu viteza razelor solare, sâmburi de rodii, bale de melc pe oglinzi, consistenţa untului, sângele Alionei, un „Amor retoric”, miriapozi saltimbanci şi miriapode posibile, absenţe, Penelope (titlu de poem), un „înger de lut ars”, declanşatoare automate de crepuscule kaleidoscopice, nume noi, ploi, jocuri de umbră în întârziat aprilie, pseudo-animale exotice…” […] “Poezia Alionei, „ploaie din ploaie”, „lumină din lumină” (şi aceea din „Epilog în doi”), „lume din lume”, cuvinte din cuvinte, întregeşte (ca şi grafica Adelei Cătană) un micro-univers (liric) luxuriant, cartea însăşi este o pasăre sălbatică exotică care se alintă pe unul dintre umerii virtuali ai Adei Carol, poetă gata să persevereze zborul deasupra dramului de speranţă care poate fi găsit, grăunte de aur (aurul nostru nu este aurul gloatei!, conform principiului alchimic), într-o pagodă a unui templu unde felinele „noastre s-ar juca împăcate”! a.g. secară

Definind scrisul ca pe o vrajă, iar nu ca pe un mecanism de gândire, intuiește relația dintre magie și poezie, amintindu-ne mărturisirea lui Lucian Blaga din lucrarea teoretică Despre gândirea magică: „Magicianul recurge involuntar la mijloace poetice, poetul recurge involuntar la mijloace magice”(p.167). Ada Carol iese din efemer și se zidește într-un construct durabil – poezie-filozofie-cunoaștere – sublimând în absolut ipostazele spiritului uman [...] Înțelegând intensitatea trăirilor interioare, precum și capacitatea poetei de a se exprima într-o manieră artistică inedită, Poematica înseamnă în primul rând triumful cuvântului asupra vieții care are de înfruntat experiențe fundamentale de cunoaștere și de autocunoaștere. [...] Ada Carol își construiește cartea cu migală de bijutier: delicată, sensibilă, atrăgătoare, cu ample reverberații lirice, cuceritoare. Nicoleta Milea (Caligraf, 2018)

Critical excerpts

Ada Carol preserves her dependence of poetry that she sworw allegiance to in the last but one volume (n.b. Declaration of Dependence, 2015). It helps her give the world a meaning, to undo and, like every artist, to weave the spell of reality. The closeness (and the getting-up close, y compris) is done even now, maybe more lucidly than ever, from a self-ironic viewpoint, of the game with surrealistic origin or informed by the most significant areas of the existentialist absurdity. Without withholding herself in the phrasing, the author invests her words with due measure, valorizing the curious metaphor, in a time when the metaphoric is belittled by platitudes accessible to the mean spirit. She is bookish without surpassing the limit of charm and beauty for the poem that is thus liberated from the clasp of the ephemeral. Ada Carol is not afraid of rhythms and inner music of the phrase. The emotion is thereby rendered accessible; it becomes an invitation to float in the elevated heights of serenity. Here we have another book/argument, convincing us of the impossibility of loss by the human spirit of its poetic dimension. Florin Dochia

Ada Carol is a collector of: cufflinks, with smiles and all, dogs’ whining, nightingales’ nostalgia, fingers running across the skin of thoughts at sun rays’ speed, seeds of pomegranate, snail drool on mirrors, the consistency of butter, Aliona’s blood, a “rhetorical Love”, millipedes that do somersaults and potential she-milipedes, absences, Penelopes (a poem’s title), a “burned clay angel”, automatic triggers of kaleidoscopic sunsets, new names, plays of shadow in a belated April, exotic pseudo-animals…” […] Aliona’s poetry, “rain within the rain”, “light of light” (hence, “Epilogue with Another”), “a world inside a world”, words from words, all that contribute (like Adela Catană’s graphics) to the final picture of a luxurious micro-universe, the book itself being an exotic wild bird that perches soothingly on one of the virtual shoulders of Ada Carol, a poet ready to persevere in her hovering over the dram of hope that may be found, a grain of gold (according to the alchemical principle, our gold is not the gold of the masses), in the pagoda of a temple where “our felines might play in peace”! a.g. secară

Defining her writing as a spell, and not as a thought process, she intuits the relationship between magic and poetry, calling to mind the confession of Lucian Blaga in his theoretical work On the magical thinking: „the magician involuntarily resorts to poetic means, the poet involuntarily resorts to magical means” (167). Ada Carol exits from ephemerity and builds herself an enduring construct – poetry-philosophy-knowledge – sublimating in the absolute the hyposthases of the human spirit [...] Comprehending the intensity of inner feelings, as well as the poet’s capacity to express herself in a peculiar artistic manner, the Poematics means first and formeost the word’s triumph over a life where there are fundamental feats of knowldge and self-knowledge to fulfill. [...] Ada Carol crafts her book with a jeweller’s minute skill: it is delicate, sensitive, charming, sending ample lyrical waves, wining us over.” Nicoleta Milea (Caligraf, 2018)

Credits: Bogdana Daradici

Scurtă biografie: Adriana Bulz (Ada Carol e doar pseudonimul) s-a născut pe 15 septembrie 1980. Este poet, traducător şi profesor de limba engleză. A făcut cercetare în domeniul receptării teatrale a dramaturgiei americane în România (cu o teză de doctorat despre Eugene O’Neill, susţinută în 2012). Este absolventă a Universitătii din Bucureşti, Facultatea de Limbi şi literaturi străine.

Short bio: Adriana Bulz (Ada Carol is just a poetic nickname) was born on the 15^th of September 1980. She is a poet, teacher and translator of English. Her research is in the field of drama reception of American Theater in Romania (she defended her PhD thesis on Eugene O’Neill in 2012). She is a graduate of the University of Bucharest, Faculty of Foreign Languages and Literatures.

Credits: Bogdana Daradici

Publicaţii:

Duet (volum de poezii în colaborare cu Otilia Ţena). Ars Docendi, 2006.

Readings in Eugene O’Neill’s Drama (lecturi critice). Ars Docendi , 2012.

Declaraţie de Dependenţă (volum de poezii, debut individual). Ars Docendi, 2015.

Despre dragoste şi alte păsări (volum de poezii). Detectiv literar, 2017.

Publications:

Duet (volume of poems in collaboration with Otilia Tena). Ars Docendi, 2006.

Readings in Eugene O’Neill’s Drama (criticism). Ars Docendi , 2012.

Declaration of Dependence (volume of poems). Ars Docendi, 2015.

On Love and Other Birds (volume of poems). Detectiv literar, 2017.

Extrase din Carte

Iată cum

“Viaţa e un caleidoscop de recepţii bruiate.

Clienţi ai clipei, străini pe orice prag,

intrăm şi ieşim din noi înşine ca dintr-o gară de

provincie, printre pâlcuri de sălcii şi plopi.

Poate am fi fost cei mai buni dincolo,

cu alţii, dacă eram ceilalţi, la ce să mai visăm?

Avem numai prezentul de bulbi şi rizomi,

irigaţi cu sânge şi salivă, dar încă mai ştim

cum şi de ce să ne oprim din mers uneori.”

Ştire recentă (despre muza altuia)

Aliona iubeşte enorm ceramica albastră…Degetele ei nici măcar nu pot ridica de pe masă vreun vas dacă nu are imprimat drept pecete măcar un bob de albastru smălţuit. De aceea unii cred că şi sufletul îi e precum cerneala şi mai spun că uneori îl oferă drept adăpost păsărilor ce încă nu au învăţat cum să îşi strângă aripile. Alteori se observă cum gura îi rămâne întredeschisă, ca în dimineţile de singurătate, când învaţă să articuleze cuvântul EU. Alţii declară că sângele Alionei devine albastru întunecat la asfinţit, căci inima i se coboară ca o boltă joasă deasupra păcatului ce a ales-o să îi fie călimară.

Book excerpts

This is how

Life is a kaleidoscope of jammed reception.

Hosts of the moment, strangers of every abode,

We get in and out of ourselves as from a provincial

Railway station, amidst clumps of willows and poplars.

We could have been the best on the other side,

Along with the others, if we had been in their shoes, what else shall we dream of?

We only have the present of moles and rhizomes,

Irrigated by blood and saliva, yet we still know

How and what to stop for sometimes.

Recent News (about another’s muse)

Aliona loves blue ceramics enormously…She cannot even finger a cup from the shelf if there isn’t on it the merest shiny blue blob. Therefore some tend to believe that her soul is ink-like and they add that she sometimes opens it up for the birds that haven’t yet learnt how to fly. Other times, it was noticed that her mouth remains half-open, as in those solitary mornings, when she learns to spell out the word ME. Others declare that Aliona’s blood turns dark blue at sunset, since her heart descends as a low vault above the sin that has chosen her for an inkpot.