Carmen Secere - Toys with Claws/Jucării cu gheare

 knotted kerchief

I speak lies in the parlor

pressure bares the mind

 

I shake my arms

then my feet

as I unknot

the kerchief

 

I tie ribbons

in my hair

 

mercy flows through the

mellow pains

 

a lullaby

inside a mutilated

female

body

the knife through the heart

I still have some

crying to do

 

the knife in my heart

has fallen ill

 

I keep burying ropes

keep digging out

the hanged

 

underneath my eyelid

darkness enters

carrying a cane

madwooman with a beret

the three-star hotel

has no exits

 

I wake up

to test my courage

in the common-sensical way

 

an idealist is selling my

poems

 

I ingest the amphetamine

leftovers from when I suffered

of melancholy

 

I am a madwoman

with a beret

 

no one shall be dying today

 

different lives

I scatter bread

through different lives

 

I keep muffling the noises

In too big a house

 

I spread out the paint

 

I surrender with flowers

behind my ears

 

domestic traffic

I forgot to add sugar

to coffee

 

I am flicking through a Japanese magazine

the letters emerge

from an imaginary square

 

bonds do not endure

the space becomes narrow

for decorating

 

I keep up domestic traffic

around my kitchen

hanging a garland

breaking a glass

 

I am changing

the order

 

two steps away from here

they are selling candy by the kilo

hide-and seek with snakes

I reach out my hand for the planes

I put back the apple

 

I am putting on my new dress

the horizon is teeming

with stretcher-bearers

 

as if reminiscing

of phnom pehn

I am playing hide-and seek

with snakes

 

I am the bravest woman

of all

I climb on the stretcher

all by myself

 

I take an apple bite

 

water is woman

out of the bones of the earth

there fall out splinters

 

squeezed out cold

the snails are hibernating

 

rains come and wash

the closed mirrors

 

with sweetened bandages

I dress up the serpent’s bite

 

water is woman

 

I’m trying to pluck out

a splinter from my finger

 

lithium

I keep hearing things

finding lost items in my mind

 

at the gym I simplify ideas

 

following Descartes’

algebraic formula

 

I swallow lithium,

whose drops make me hug

each and every one

 

a clairvoyant strips down my

dead

 

so happy am I

and so sad

neck-tie knot

I am folding the cuff where’s an end

to caresses

blindness keeps details apart

 

there’s a Riesling bottle on the shelf

for singular nights

 

I fasten up too tight

the knot on your tie

 

rambling

I am the other one

I think you know

what I mean

 

you remember me

when I make you laugh

it is enough for us to

go rambling about

 

I care not if

the ending begins

 

we are floating

the sky is falling

 

the sun is rising

upon my knee

the bee in the kerchief

a late departure

fulfills the prophecy

the birds alone keep feeding me

 

I receive honey

in a ritual for the living

 

one Monday

I cure the bee in the kerchief

 

the day sinks below

the beams of the roof

 

I unravel the hairs

of my silken tapestry

lemon trees and sangria

biting on the absence

I fall to my knees

 

I gather the ocean

inside bottles

 

at the terrace with lemon trees and sangria

I read about forgetting things

 

warming up rocks

washing hands

 

I am scared of tall

mirrors

Extracts from the volume Toys with claws, Vinea Publishing, 2022

 

***

basma cu noduri

la interogatoriu spun minciuni

presiunea golește mințile

 

dau din mâini

apoi din picioare

dezleg basmaua

cu noduri

 

îmi răsucesc arnici

în păr

 

prin junghiuri moi

curge mila

 

cântec de leagăn

într-un trup mutilat

de femeie

 

cuțitul din inimă

mai am ceva

de plans

 

mi s-a îmbolnăvit cuțitul

din inimă

 

peste tot îngrop frânghii

peste tot dezgrop

spânzurați

 

sub pleoapa mea

întunericul intră

în baston

nebună cu bască

hotelul cu trei stele

nu are ieșiri

 

mă trezesc

dau probe practice

de curaj

 

un idealist îmi vinde

poeziile

 

îmi iau amfetamina

rămasă de când sufeream

de melancolie

 

sunt o nebuna

cu bască

 

nu va muri nimeni

azi

vieți diferite

risipesc pâine

prin vieți diferite

 

acopăr zgomote

într-o casă prea mare

 

întind vopseaua

 

mă predau cu flori

la ureche

trafic domestic

am uitat să pun zahăr

în cafea

 

răsfoiesc o revistă japoneză

literele ies

din pătratul imaginar

 

legăturile nu durează

spațiul devine strâmt

pentru amenajări

 

în bucătărie întrețin

un trafic domestic

agăț o ghirlandă

sparg un pahar

 

schimb

ordinea

 

la doi pasi se vând

bomboane vărsate

 

de-a v-ați-ascunselea cu șerpi

întind mâna după avioane

pun mărul la loc

 

îmbrac rochia nouă

orizontul se umple

de brancardieri

 

ca într-o amintire

despre phnom pehn

mă joc de-a v-ați -ascunselea

cu șerpi

 

sunt cea mai

curajoasă femeie

urc singură

pe targă

 

mușc din măr

apa este femeie

din oasele pământului

sar așchii

 

prin presare la rece

melcii hibernează

 

vin ploile care spală

ferestre închise

 

cu pansamente dulci

șterg mușcătura de șarpe

 

apa este femeie

mă chinui să scot

o țeapă din deget

litiu

aud lucruri care nu sunt

în gând găsesc ce pierd

 

la sala de forță simplific idei

 

după calculul algebric

al lui Descartes

 

înghit litiu

picăturile mă fac să-i îmbrățișez

pe toți

 

o clarvăzătoare îmi dezbracă

morții

 

ce fericită sunt

și cât de tristă

nodul de la cravată

îndoi manșeta unde se termină

mângâierile

orbirea separă detalii

păstrez o sticlă de Riesling

pentru nopți la singular

 

îți strâng prea tare nodul

de la cravată

razna

sunt celalată

cred că știi

despre ce vorbesc

 

mă ții minte

când te fac să râzi

ne ajunge

să o luăm razna

 

nu-mi pasă dacă

începe sfârșitul

 

plutim

cerul cade

 

soarele răsare

pe genunchiul meu

albina din năframă

o plecare târzie

împlinește profeția

numai păsările mă hrănesc

 

primesc miere

dintr-un ritual

pentru cei vii

 

într-o luni

vindec albina din năframă

 

ziua scade

sub grinzile casei

 

îmi descurc părul

în țesătoria mea

de brocart

lâmăi și sangria

 

mușc din absență

cad în genunchi

 

adun oceanul

în sticle

 

la terasa cu lâmâi și sangria

citesc despre uitări

 

încălzesc pietre

spăl mâini

 

mă sperie oglinzile

înalte

Extrase din volumul Jucării cu gheare, Editura Vinea, 2022

Margaret Atwood - Dearly/Ardoarea

 

DEARLY

 

It’s an old word, fading now.

Dearly did I wish.

Dearly did I long for.

I loved him dearly.

 

I make my way along the sidewalk

Mindfully, because of my wrecked knees

About which I give less of a shit

than you may imagine

since there are other things, more important –

wait for it, you’ll see –

 

bearing half a coffee

in a paper cup with –

dearly do I regret it-

a plastic lid

trying to remember what words once meant.

 

Dearly.

How was it used?

Dearly beloved.

Dearly beloved, we are gathered.

Dearly beloved, we are gathered here

In this forgotten photo album

I came across recently.

 

Fading now,

The sepias, the black and whites, the colour prints,

Everyone so much younger.

The Polaroids.

What is a Polaroid? Asks the new born.

Newborn a decade ago.

 

How to explain?

You took a picture and then it came out the top.

The top of what?

It’s that baffled look I see a lot.

So hard to describe

The smallest details of how-

All these dearly gathered together-

Of how we used to live.

We wrapped up garbage

In newspaper tied with string.

What is newspaper?

You see what I mean.

 

String though, we still have string.

It links things together.

A string of pearls.

That’s what they would say.

How to keep track of the days?

Each one shining, each one alone,

each one then gone.

I’ve kept some of them in a drawer on paper,

Those days, fading now.

Beads can be used for counting.

As in rosaries.

But I don’t like stones around my neck.

 

Along this street there are many flowers,

Fading now because it is August

And dusty and heading into fall.

Soon the chrysanthemums will bloom,

flowers of the dead in France.

Don’t think this is morbid.

It’s just reality.

 

So hard to describe the smallest details of flowers.

This is stamen, nothing to do with men.

This is pistil, nothing to do with guns.

It’s the smallest details that foil translators

And myself too, trying to describe.

See what I mean.

You can wander away. You can get lost.

Words can do that.

 

Dearly beloved, gathered here together

in this closed drawer,

fading now, I miss you.

I miss the missing, those who left earlier.

I miss even those who are still here.

I miss you all dearly.

Dearly do I sorrow for you.

 

Sorrow: that’s another word

You don’t hear much anymore.

I sorrow dearly.

 

 

 

 

ARDOAREA

 

Un cuvânt vechi, care acum se pierde.

Mi-am dorit cu ardoare.

Am tânjit cu ardoare.

L-am iubit cu ardoare.

 

Îmi croiesc drum pe trotuar

Cu luare-aminte, din cauza genuchilor zdrobiți.

De care nu-mi prea pasă

cum poate bănuiești

fiindcă mai sunt și alte lucruri, mai importante –

așteaptă, vei vedea -

 

purtând cafeaua pe jumătate băută

într-un pahar de carton cu –

regret faptul cu ardoare –

un capac de plastic

și încercând să îmi amintesc ce însemnau cuvintele odată.

 

Ardoarea.

Cum era folosit?

Dragilor.

Dragii noștri, ne-am adunat.

Dragii noștri ne-am adunat aici

în acest album uitat

pe care l-am descoperit recent.

 

Și în care acum se estompează,

culorile sepia, albul și negrul, printul color,

cu toții mult mai tineri.

Polaroidul.

Ce este Polaroidul? Întreabă nou-născutul.

Născut acum 10 ani.

 

Cum să explic?

Făceai o poză și ieșea pe sus.

Cum adică pe sus?

Mereu mă confrunt cu privirea nelămurită.

E greu de descris

în cele mai mici detalii –

cum dragii noștri adunați laolaltă

obișnuiau să viețuiască.

Strângeam gunoiul în ziar

legat cu sfoară.

Ce este ziarul?

Înțelegeți ce zic.

 

Totuși încă mai avem sfoară.

Care să lege lucrurile.

Un șirag de perle.

Așa ar fi zis ei.

Cum să-ți numeri zilele?

Fiecare unică în strălucirea ei,

Fiecare apoi dispărută.

Câteva le-am păstrat într-un sertar pe hârtie,

Acele zile, care acum se șterg din amintire.

Poți ține socoteala cu mărgele.

Precum un rozariu.

Dar nu-mi agăța pietrele de gât.

 

Sunt multe flori pe strada asta,

care se scutură acum în august,

cu praful și însemnele toamei.

Curând va sosi vremea crizantemelor,

florile morților în Franța.

Să nu vi se pară ceva morbid.

E simpla realitate.

 

Cel mai greu este să descrii florile în detaliu.

Acesta este stamina, doar nu puterea bărbatului.

Acesta-i pistilul, doar nu pistolul.

Cele mai mici detalii scot peri albi traducătorului.

Și mie, care încerc să descriu.

Vezi ce zic.

Poți ajunge departe. Te poți pierde.

Prin cuvinte.

 

Dragii noștri, adunați laolaltă

în acest sertar închis,

figuri care acum se șterg, îmi este dor de voi.

Mi-e dor să-mi fie dor, de cei plecați primii.

Mi-e dor chiar și de aceia care sunt încă aici.

Ard de dorul vostru.

Vă regret cu ardoare.

 

Regretul: alt cuvânt

pe care nu prea îl mai auzim.

Ardoarea regretului.

From the volume Dearly, published in 2021/ Din volumul Ardoarea, publicat in 2021.

 

 

 

 

 

 

 

PISICILE DIN CUIBAR - Oana Catalina Bucur

 

Vis 

 

Când am ajuns în deșert 

i-am spus mamei: „mi-e foame!”. 

Atunci smochinul și-a ridicat brațele până la mine 

și m-a hrănit. 

Când am ajuns în peșterile 

din centrul pământului

 i-am zis tatălui: „mi-e sete!”. 

Atunci soarele m-a îmbrățisat 

și mi-a potolit setea. 

Când am ajuns la sfârșitul lumilor 

i-am zis fratelui meu: „mi-e tare somn!”. 

Și atunci timpul a suflat praf de stele argintat 

peste tot trupul meu. Odihnindu-mă. 

*

Dream

 

When I reached into the desert 

I told mother: “I am hungry!”. 

It was then that the fig-tree lifted 

its braches towards me and fed me. 

 

When I reached into the caves 

at the center of the earth, 

I told my father: “I am thirsty!”. 

It was then that the sun hugged me 

and quenched my thirst. 

 

When I reached up to the worlds’ margin, 

I told my brother” “I am so sleepy!”. 

And then time blew 

silvery star dust 

all over my body. 

 

Putting me to rest.

 

UNU

În fiecare trup 

Sălăşluieşte un sâmbure-rădăcină de măslin. 

 

Eu sunt 

Femeia aceea 

în care respiră 

toate oceanele din Dumnezeu 

... şi 

cu seva tâmplelor mele 

se hrănesc de o eternitate quasarii. 

 

Începutul şi sfârşitul sunt eu, 

frunza de măslin 

neştiută de nimeni, 

căzută într-un albastru 

al palmelor tale stângi, 

hrănită cu alb, 

 

şi simt că Azi, 

prin tine, 

am devenit brusc 

cealaltă Evă

*

ONE

Everybody 

is inhabited by an olive root seed. 

 

I am 

that Woman 

within which all 

God’s oceans breathe

…and 

the quasars have been feeding 

upon the sap of my temples for an eternity. 

 

I am the beginning and the ending, 

the olive leaf 

which no one knows about, 

that fell into the blue 

of your left palms, 

fed on whiteness, 

 

and I feel that Today, 

through you, 

I have suddenly become 

the other Eve.

 

 

Încheietura mea dreaptă

 

Eram prinsă într-un ochi de apă 

Nu era al meu.  

În el curgeau toate oceanele  

lumilor. 

văzute şi nevăzute. 

 

M-am lăsat prinsă 

ca să spionez 

legile muririi 

facerea pâinii 

unduirea felinelor 

în atac. 

Dar pâinea stă la dospit 

ascunsă 

duminică dimineaţa 

aşa că m-am retras din  

ochiul de apă 

şi m-am ascuns 

în curgerea  

sângelui 

prin venele de la încheietura dreaptă. 

 

Aici tac. Şi sunt sânge.  

Uneori roşu. Rareori alb. 

*

My right joint

 

I was entrapped into a water pool 

It wasn’t mine. 

All the worlds’ oceans 

flowed into it. 

Seen and unseen. 

 

I have allowed myself to fall into the trap 

so that I might spy 

on the laws of dying 

the making of the bread 

the swerving of felines 

when they attack. 

But the bread is sat to grow 

in hinding

on Sunday mornings 

so that I withdrew myself from 

the water pool 

and hid myself 

inside the flowing 

of blood 

through the veins of the right wrist. 

 

This is where I am silent. And I am blood. 

Sometimes red. Seldom white.

 

 

Pisicile din cuibar

 

Cuvintele mari îmi dau târcoale.

Vor să mi se așeze în poală

dar înainte se apropie așa... tip-til/tip-til

ca niște pisici sătule  

și simandicoase.

 

Ele se ating din mers

 de pulpa piciorului stâng

ca și când eu nu mă prind

că ele își marchează tacit

Teritoriul. 

 

Cuvintele mari nu vin direct  

la tine. 

Nu.  

 

Ele se alintă mai întâi. 

unduitor (carevasăzică).

Vor să te prindă în  

vraja lor

să te cucerească 

să pună stăpânire pe tine

să te facă să crezi  

că 

fără prezența lor în viața ta

tu nu mai ai  

niciun Sens 

*

The cats in the nest

Big words circle round me.

They want to cuddle in my lap

But before they come close like this...tip-toe/ tip-toe

as some satiated 

and pretentious

cats.

 

They rub themsleves while walking against

the shin of my left leg

as if I were unaware of the fact

that they are silently marking

their Area.

 

Big words do not come right

up to you.

No.

 

Initially they cuddle.

windingly (so to speak).

They want to cast their 

spell on you

to win you over,

make you believe

that

without their presence in your life

you no longer have

any Meaning

Volum publicat la Editura EIKON, Bucuresti, 2021

Volume published by EIKON Press, Bucharest, 2021