Crisoare/ Etter (Stefan Ciobanu)

Iubito, sunt în locul acela unde, oricât m-aș gândi la tine, pe EKG nu o să apară niciodată chipul tău.
Locul unde îmi permit luxul de a mă juca fără ca nimeni să priceapă regulile jocului. Ce libertate!

/De ce ascunzi jucăriile copilului din tine?/ întreabă un întuneric în halat alb.
Sau
/De ce te pui cu fața la perete și numeri crăpături?/ întreabă domnul dimineață.

Îi las pe toți în urmă, cu gurile cascate, când mă întorc în somn pe partea dreaptă dar în pat stau nemișcat, de frică să nu smulg perfuzia din moș Ene.

Nu te speria, eu nu sforăi! îi spun ursulețului de pluș.
Cum spuneam, îi las mereu cu gurile ........
Cum vreau să mă privești de-acum, iubito?
Ca pe-o pasăre măiastră, care-și pune moartea-n glastră.

***

Love, I find myself in that place where, no matter how much I think of you, the EKG line will never take the contours of your face.

The place in which I can afford the luxury of playing a game without anybody comprehending the rules. Such freedom!

/Why do you keep hiding the toys of your inner child?/ the question comes from a white-robed darkness.

Or

/Why do you turn your face to the wall and keep counting cracks?/ the question comes from mister morning.

I confound everybody, leave them gaping, when I turn on the other side in my sleep but I keep still in my bed, for fear of tearing the perfusion out from the Sand Man.

Fear not, I do not snore! I tell the teddy bear.

As I was saying, I always leave them …. gaping.

How should you look upon me from this day on, love?

As if I were a magic bird, laying its death in a glass case.